You're in all Blogs Section

Utilizarea vaccinurilor realizate pe linii celulare umane provenite din fetuși umani avortați. Implicații medicale, bioetice și morale

Federația Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

Comunicat de presă

 

În contextul aprobării, de către Senatul României, a Legii vaccinării obligatorii, Federaţia Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România dorește să aducă la cunoștința populației câteva aspecte îngrijorătoare legate de folosirea vaccinurilor virale produse cu ajutorul celulelor umane din fetuși avortați. Ne adresăm în special parlamentarilor, atrăgându-le atenția asupra aprobării unei legi aflate în contradicție nu doar cu viața morală creștină, ci cu însăși conștiința umană.

Astfel, menționăm că la noi în țară, este vorba de utilizarea vaccinurilor anti-ROR (rujeolă, oreion și rubeolă), anume VaxPro și Priorix, ambele fiind produse folosindu-se celule din fetuși umani avortați. Conform prospectelor oficiale ale producătorilor, componentul anti-rujeolic din VaxPro „este produs în fibroblaşti pulmonari umani diploizi WI-38” [1] , iar cel din Priorix folosește „celule umane diploide MRC-5” [2].

WI-38 (de la Wistar Institute, din SUA)[3] este o linie celulară (cultură de celule dezvoltată și păstrată în laborator, in vitro) produsă în SUA în anii 60 (cf. Hayflick, Moorhead)[4], folosindu-se celule prelevate din plămânii unei fetițe cu vârsta intrauterină de 13 săptămâni[5], avortată la cererea părinților, care au motivat că au „prea mulți copii”.

Asemănător, linia celulară denumită MRC-5 a fost produsă în Marea Britanie[6] în 1966, prin prelevarea de celule de la un copil cu vârsta intrauterină de 14 săptămâni (cf. Jacobs, Jones și Baille)[7], avortat din „motive psihiatrice”.[8]

În producerea multor vaccinuri aflate în uzul internațional sunt astăzi folosite celule de la fetuși umani avortați, iar publicul larg nu cunoaște acest lucru. Astfel, vaccinuri împotriva unor boli precum oreionul, rubeola, rujeolă, varicelă, hepatita A, rabia, poliomielita, zona zoster, adenoviroze utilizează multiple linii celulare provenite de la copii avortați, precum acestea: WI-26 VA4, RA273, PER C6, HEK 293, MRC5, WI-38.(cf. Zahoor, Naz et al.)[9]

Aceste linii celulare amintite aici sunt finite, motiv pentru care pe plan internațional se lucrează la crearea de noi linii celulare derivate din țesuturi prelevate de la copii avortați (e.g. Walvax-2, cf. Ma et al.)[10], iar OMS recomandă dezvoltarea în viitor de noi linii celulare derivate din celule umane stem, embrionare sau fetale[11].

Astfel, ridicăm aici mai multe obiecții bioetice și morale față de utilizarea celulelor de copii avortați în dezvoltarea și producerea vaccinurilor.

  1. Considerăm că viața umană începe la concepție, omul fiind o persoană cu toate drepturile din prima secundă, așa cum statuează dreptul roman[12] care stă la baza întregului sistem de drept european și avortul este în consecință o crimă.[13] Cu atât mai mult folosirea fetușilor avortați rănește conștiința umană, fiind inacceptabilă din punct de vedere bioetic, moral și creștin, dincolo de orice scopuri nobile și rezultate ce pot fi invocate. Niciodată scopul nu poate scuza mijloacele, decât într-o dictatură. Considerăm[14] că demnitatea, interesul și drepturile persoanei primează în fața binelui prezumtiv al științei, comunității sau omenirii.
  2. Utilizarea de țesuturi umane în acest caz, în care ne aflăm în imposibilitatea de a avea acordul persoanei căreia aparțin, este un act ce ține de sfera crimelor împotriva umanității, încălcând libertatea, demnitatea și autonomia persoanei umane. Invocarea acordului mamei sau al medicului ce a efectuat avortul este ilegitimă întrucât moartea fetusului nu a fost naturală ci a fost provocată chiar de aceștia.
  3. Abuzul folosirii țesuturilor copilului avortat agravează crima comisă prin avort. Argumentele care susțin că țesuturile umane ar fi fost oricum aruncate dacă nu s-ar fi utilizat în experimente nu se susțin, neglijând demnitatea umană. Acest tip de justificări nu au fost acceptate la procesele de la Nuremberg ale cercetătorilor naziști care au făcut experimente pe cadavrele victimelor lagărelor de concentrare.
  4. Utilizarea vaccinurilor produse pe linii celulare umane este suspectată ca fiind implicată în explozia incidenței autismului din ultimii 30 de ani[15].  Sunt studii științifice publicate care afirmă că există corelații statistice și epidemiologice între contaminarea genetică a gazdei cu material genetic străin și modificările moleculare și variațiile epidemiologice ale patologiilor din spectrul autist[16].
  5. Faptul că cetățenii români (creștini în proporție de peste 90%) au fost vaccinați fără a fi informați asupra acestor aspecte (medicale, etice și morale) ale acestor vaccinuri constituie o gravă încălcare a drepturilor lor, la vicierea consimțământului lor informat. Astfel consimțământul lor este lovit de nulitate, nefiind informat, nici în cunoștință de cauză, iar medicii vaccinatori se află în situații de malpraxis.

Aceste obiecții conduc firesc spre concluzia că utilizarea vaccinurilor produse pe linii celulare din fetuși umani avortați este în contradicție cu conștiința umană în general și inacceptabilă pentru viața morală creștină, iar utilizarea lor fără informarea pacienților constituie o gravă încălcare a drepturilor și libertăților acestora.

Considerăm că este o datorie a producătorilor de vaccinuri, a autorităților guvernamentale care le achiziționează și a medicilor care le utilizează să informeze publicul larg, cu onestitate și rigurozitate, asupra originii acestor produse, în vederea obținerii unui consimțământ sau refuz deplin informat și asumat, din punct de vedere medical și etic.

Toate aceste obiecții și altele aduse public de Federația Pro-Vita (și de alte organizații) în decursul ultimilor ani, privind problemele juridice, medicale, bioetice și constituționale ale unora dintre vaccinuri, arată faptul că vaccinurile nu pot fi obligatorii, chiar dacă s-ar stipula astfel printr-o lege, ele implicând, pentru medici și pentru pacienți, riscuri și responsabilități care nu pot fi asumate decât voluntar și individual, niciodată prin dictatul unei legi totalitare.

 

 

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

2 noiembrie 2017

[1]  Prospectul oficial detaliat de pe siteul Agenției Europene de Medicină (EMA) : http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000604/WC500030170.pdf; p. 2

[2]  Prospectul oficial detaliat de pe siteul producătorului Glaxo Smith Kline (GSK): https://ca.gsk.com/media/591220/priorix.pdf; p. 3

[3]  Informații publice din surse deschise: https://en.wikipedia.org/wiki/WI-38

[4]  Hayflick L.; Moorhead PS (1961) – “The serial cultivation of human diploid cell strains”. Experimental Cell Research. 25: 585–621 :  https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0014482761901926

[5]  Există instituții de cercetare internaționale care comercializeză acest ”produs”: https://catalog.coriell.org/0/Sections/Search/Sample_Detail.aspx?Ref=AG06814-N&PgId=166; Menționăm că in România orice formă de comercializare a țesuturilor umane este strict interzisă de lege.

[6]  Informații publice din surse deschise: https://en.wikipedia.org/wiki/MRC-5;

[7]  Jacobs, J. P., C. M. Jones, and J. P. Baille. “Characteristics of a human diploid cell designated MRC-5.”Nature 227.5254 (1970): 168-170  : https://www.nature.com/nature/journal/v227/n5254/abs/227168a0.html

[8]  Producătorii de vaccinuri cumpără celulele umane (act ilegal in România) de la instituții de cercetare:  https://catalog.coriell.org/0/Sections/Search/Sample_Detail.aspx?Ref=AG05965-C&Product=CC

[9]  Zahoor, Naz et al. – “Cell culture-based viral vaccines: current status and future prospects.” Future Virology 11.7 (2016): 549-562 : https://www.futuremedicine.com/doi/abs/10.2217/fvl-2016-0006

[10]  Ma, He, Zhang et al. – ”Characteristics and viral propagation properties of a new human diploid cell line, walvax-2, and its suitability as a candidate cell substrate for vaccine production”, Human Vaccines and Immunotherapeutics 2015 Apr; 11(4): 998–1009 : https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4526020/

[11]  OMS – World Health Organization – “Recommendations for the evaluation of animal cell cultures as substrates for the manufacture of biological medicinal products and for the characterization of cell banks.”WHO technical report series 978 (2010), p. 16 : http://www.who.int/biologicals/vaccines/TRS_978_Annex_3.pdf

[12] Dreptul Roman: ”Infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur”. În traducere, ”Copilul conceput se consideră ca născut ori de câte ori acesta este în interesul său.” Este un principiu de drept fundamental, vechi de pe vremea romanilor, aplicat în toate sistemele de drept care își au originea în dreptul roman (francez, german etc.).

[13] Preambulul Convenţiei asupra Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989: „Copilul, având în vedere lipsa sa de maturitate fizică şi mentală, necesită protecţie şi îngrijiri speciale, inclusiv o protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa.” http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28213

[14]  În acord cu toate convențiile bioetice intenaționale (de la Codul Nuremberg până la Convenția de la Oviedo) și conform morale creștine.

[15]  Deisher, Ngoc V.Doan, Angelica Omaiye, Kumiko Koyama, Sarah Bwabye – ”Impact of environmental factors on the prevalence of autistic disorder after 1979”, Journal of Public Health and Epidemiology, Volume 6(9), pp. 271-284, September 2014, DOI: 10.5897/JPHE2014.0649 :  http://soundchoice.org/scpiJournalPubHealthEpidem092014.pdf

[16]  Deisher, Doan, Koyama, Bwabye – ”Epidemiologic and Molecular Relationship Between Vaccine Manufacture and Autism Spectrum Disorder Prevalence”, Issues in Law & Medicine, Volume 30, Number 1, 2015 ;30(1):47-70 , PMID:

26103708  : ,  https://soundchoice.s3.amazonaws.com/soundchoice/wp-content/uploads/Deisher-article-2-FINAL1.pdf ,  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26103708

 

 

 

Posted in General

Vaccinarea este un drept, iar nu o obligație

„Strângerea de semnături pentru referendumul naţional nu este o iniţiativă a Bisericii Ortodoxe, ci a societăţii civile. Aşadar, demersul nu poate fi catalogat drept propagandă politică sau religioasă, fiind o iniţiativă civică, la care elevii pot fi cooptaţi, chiar prin intermediul orelor de cultură civică!”

FEDERAȚIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

Str. Mitropoliei Nr. 20 SIBIU

Nr. 10/20.04.2017

 

 

VACCINAREA ESTE UN DREPT, ŞI NU O OBLIGAŢIE!

 

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MINISTRUL SĂNĂTĂŢII, FLORIAN BODOG,

PRIVIND OBLIGATIVITATEA VACCINURILOR

 

Domnule Ministru,

 

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro Vita din România îşi exprimă consternarea faţă de noul proiect al legii vaccinării, intrat recent în dezbatere publică, document care a indignat foarte mulți părinţi români decişi să nu-şi vaccineze copiii, din motive obiective. Astfel, proiectul de lege prevede că înscrierea copiilor la şcoală va fi condiţionată de efectuarea vaccinurilor obligatorii, iar părinţii care refuză vaccinarea copiilor riscă să fie acuzaţi de rele tratamente aplicate minorului, putând fi chiar decăzuţi din drepturile parentale.

 

Cu toate că aţi declarat că legea nu va cuprinde sancţiuni[1], documentul publicat marţi, 11 aprilie, pe site-ul Ministerului Sănătăţii prevede „sesizarea instituțiilor abilitate privind constatarea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului de către părinți sau reprezentanți legali în cazul minorului care împlinește vârsta de 3 ani și nu a primit vaccinurile obligatorii corespunzătoare vârstei.[2] (art. 11, pct. 4, litera n)

 

De asemenea, legea condiţionează accesul copiilor la învăţământ de efectuarea vaccinurilor: „Pentru garantarea dreptului la sănătate și la educație al tuturor copiilor și tinerilor, la înscrierea acestora într-o colectivitate de învățământ se solicită prezentarea adeverinței care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii eliberată de medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare.”[3] (art. 8, pct. 1) Se încalcă, astfel, dreptul fundamental la educație, prevăzut în Constituţia României, la art. 32, alin 1.

 

Departe de a se limita la stricta consiliere a părinţilor cu privire la utilitatea vaccinării, viitoarele Comisii Județene de Vaccinare – structuri care vor funcţiona în cadrul Direcţiilor de Sănătate Publică – au obligaţia, între altele, de a sesiza forurile superioare, în cazul refuzului părinţilor de a-şi vaccina copiii: „Sesizează serviciul public de asistenţă socială şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului privind neglijarea medicală și încălcarea drepturilor copilului de către părinți sau reprezentanți legali în cazul minorului care împlinește vârsta  de  18  luni  și  nu  a  început  sau  a  întrerupt  schema  privind  vaccinurile obligatorii” (Art. 11, pct 4. litera m), urmând ca aceştia să fie acuzaţi de rele tratamente aplicate minorului, putând fi chiar decăzuţi din drepturile parentale, aşa cum prevede Codul Penal.

 

Amintim că relele tratamente aplicate minorului reprezintă, potrivit Codului Penal, punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, pedepsindu-se cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.[4]

 

Să înţelegem că părinţii care nu-şi vaccinează copiii vor fi judecaţi şi vor primi pedepse, asemenea unor infractori periculoşi? În cazul acesta, ne întrebăm spre ce formă de guvernământ se îndreaptă ţara noastră? Ce fel de regim este acela care transformă copiii în proprietatea statului, privând părinţii de un drept fundamental, acela al obiecţiunii de conştiinţă? Totodată, ne întrebăm ce valoare mai poate avea dreptul părinţilor de a refuza vaccinarea copiilor, atâta vreme cât statul ameninţă părinţii cu închisoarea sau confiscarea copiilor nevaccinaţi?

 

Vaccinarea este şi trebuie să rămână un drept, şi nu o obligaţie, iar aceste ameninţări nu credem că sunt demne de o societate civilizată, ci mai degrabă de o dictatură comunistă, deoarece subminează autoritatea parentală şi drepturile omului, punând în pericol principiile elementare ale democraţiei.

 

După cum arătam într-un punct de vedere exprimat public în octombrie 2015[5], existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora.

 

Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale ale căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şi controversate în ce priveşte eficienţa.

 

Astfel, în literatura ştiinţifică medicală se menţionează faptul că vaccinurile pot provoca: boli autoimune[6] [7] [8], boli neurologice[9], autism[10] , encefalită[11], diabet(tip I)[12], sindromul morţii subite a sugarului[13] şi alte afecţiuni grave[14].  Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili puşi să plătească despăgubiri victimelor[15], aproximativ un milion de dolari pe caz[16].

 

Pentru liniştirea părinţilor români, guvernanţii îşi asumă răspunderea pentru eventualele „reacţii adverse postvaccinale”, promiţându-le acestora anumite „măsuri compensatorii”. În ce măsură pot fi însă dovedite „relaţiile de cauzalitate” despre care se vorbeşte în proiectul de lege, atâta timp cât în ţara noastră nu există tehnologia necesară depistării intoxicaţiei cronice cu metale grele, precum mercurul sau aluminiul, folosite ca adjuvanţi? Cât de relevante pot fi concluziile investigaţiilor efectuate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (Art. 2, pct. 7) privind „relaţiile de cauzalitate”? Considerăm că acest viitor organism ministerial se află într-un vădit conflict de interese, eventualele investigaţii fiind de competenţa unor instituţii independente.

De asemenea, ce valoare mai pot avea „măsurile compensatorii” pentru părinţii unui copil nenorocit în urma vaccinării? Pentru dumneavoastră, domnilor guvernanţi, cât valorează viaţa unui copil?

 

Nu în ultimul rând, personalului medical i se interzice să furnizeze pacienţilor informaţii sau studii privind pericolul vaccinurilor, cu toate că, în ultimii ani, din ce în ce mai multe materiale cu caracter ştiinţific au atestat nocivitatea acestora: „Personalul medico-sanitar și farmaceutic cu drept de liberă practică, indiferent de specialitate, are următoarele responsabilități și obligații: a) Să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific, tendențioase legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare.” (Art. 18)

 

Cu toate acestea, articolul 17 (1) prevede că furnizorii de servicii medicale de vaccinare au obligaţia, între altele, „să  transmită  informații  corecte  și complete  dovedite  științific  în  procesul  de comunicare cu populația privind activitatea de vaccinare.” Această prevedere ar fi de bun augur, dacă s-ar aplica într-un mod onest şi echidistant, nu părtinitor şi tendenţios, amintindu-le părinţilor că:

 

  1. În Germania, Marea Britanie, Olanda şi Spania vaccinarea nu mai este obligatorie, deoarece mii de cazuri de scleroză multiplă şi de autism au fost considerate ca fiind urmare a unor vaccinuri[17].

 

  1. În Germania, accesul copiilor în școli și grădinițe nu este condiționat de efectuarea vaccinurilor, iar părinții care nu-și vaccinează copiii nu sunt amendaţi şi nici nu sunt discriminaţi de către părinţii copiilor vaccinaţi.

 

  1. În noiembrie 2015, Curtea Constituțională a Turciei a decis că vaccinarea copiilor nu poate fi făcută fără acordul părinților.

 

  1. Polonia a fost singura ţară din lume care a refuzat, în anul 2009, să achiziţioneze vaccinuri împotriva virusului gripal AH1N1, premierul de la Varşovia acuzând companiile farmaceutice că nu vor să-şi asume responsabilitatea pentru efectele secundare şi solicitând Comisiei Europene o „declaraţie” prin care să îşi asume riscurile vaccinării.[18]

 

  1. Franţa este singura ţară din UE care menţine politica vaccinării obligatorii împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive. Însă, conform Institutului Naţional Francez pentru Prevenţie şi Educaţie de Sănătate, nivelul de neîncredere al francezilor în vaccinuri a crescut de la 10% în 2005, până la 40% în 2010.[19]

 

  1. Doi bebeluşi au decedat, în Franţa, în 2012 şi în 2014, după ce au fost vaccinaţi cu Rotarix şi Rotateq, după cum a confirmat, după o amplă anchetă, Agenţia franceză pentru siguranţa medicamentelor (ANSM), cele două vaccinuri fiind utilizate şi în România.[20]

 

  1. Anul trecut, 237 de copii au murit, în Sri Lanka, la 3 zile după efectuarea vaccinului pentavalent.[21]

 

  1. Un raport al Corpului de Control al Primului Ministru privind cazul copiilor internați cu afecțiuni grave, în primele trei luni ale anului 2016, la Spitalul de Pediatrie din Pitești și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Maria Sklodowska Curie” arată că la îmbolnăvirea copiilor ar fi putut contribui un lot de vaccinuri adus din Kazahstan, vaccinuri nedestinate pieţei europene. [22]

 

 

  1. Întregul efort internaţional de vaccinare în masă utilizează drept justificare teoria imunităţii de turmă sau comunitare (herd immunity).  Această teorie este pusă sub semnul întrebării de însemnaţi membri ai comunităţii ştiinţifice mondiale[23], fiind considerată un mit întreţinut artificial şi interesat, dar infirmat de realitatea concretă[24]. Imunitatea vaccinală limitată în timp, cât şi desele nereuşite ale vaccinurilor în a produce anticorpi, dar mai ales nenumăratele epidemii pornite în sânul comunităţilor integral vaccinate spulberă mitul imunităţii de turmă realizată prin vaccinare[25].

 

Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm să precizaţi:

 

  1. Cum îşi asumă Ministerul Sănătăţii răspunderea în faţa legii pentru efectele adverse ale vaccinurilor?
  2. Cum poate fi impusă vaccinarea obligatorie, când orice tratament medical prevede, prin lege, consimţământul informat al pacientului?
  3. Cum justificaţi contradicţia dintre consimţământul prezumat al vaccinării, prevăzut în prezentul proiect de lege, şi art. 13 din Legea drepturilor pacientului, care prevede că „pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa”[26]?
  4. Cum se respectă dreptul constituţional la viaţă şi la integritate fizică şi psihică a persoanei, precum şi dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, atâta timp cât statul nu poate prezenta garanţii cu privire la siguranţa vaccinurilor, existând posibilitatea ca persoanei căreia i se administrează vaccinul să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică?
  5. Cum se respectă dreptul fundamental la educație, prevăzut în Constituţia României, la art. 32, alin 1, în condițiile în care înscrierea copiilor în școli și grădinițe nu va mai fi posibilă fără efectuarea schemei obligatorii de vaccinuri?

 

 

În concluzie, considerăm că decizia care obligă părinţii să îşi vaccineze copiii are un caracter totalitar, este ilegală, neconstituţională şi abuzivă, întemeindu-se pe informaţii false sau tendenţioase şi punând în pericol sănătatea copiilor.

 

De aceea, Vă informăm că ne opunem categoric tuturor presiunilor privind obligativitatea vaccinurilor, condamnând ameninţările umilitoare şi defăimătoare la adresa părinţilor din România, care au dreptul constituţional de a decide în privinţa sănătăţii copiilor lor.

 

Cu încrederea că veţi avea în vedere aspectele mai sus argumentate, vă asigurăm, DOMNULE MINISTRU, de întregul nostru interes pentru promovarea transparenţei şi independenţei decizionale în ce priveşte politicile de sănătate publică.

 

 

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR  ORTODOXE  PRO VITA DIN ROMÂNIA

 

 

 

 

 

 

[1] http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/ministrul-sanatatii-legea-vaccinarii-nu-va-impune-sanctiuni-16225423

[2] http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/04/LEGEA-VACCINARII-10.04.2017-002.pdf

[3] http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/04/LEGEA-VACCINARII-10.04.2017-002.pdf

[4] http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-197

[5] http://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Un-ONG-condus-de-un-medic-contesta-proiectul-legii-vaccinarii-obligatorii-Pune-in-peri

[6] Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin -„ Autoimmune/inflammatory syndrome induced by adjuvants”, Journal of Autoimmunity, 2010;3:1-5

[7] Agmon-Levin N, Paz Z, Israeli E, Shoenfeld Y. -„Vaccines and autoimmunity”, Nat. Rev. Rheumatol.,  2009;5(11):648-52

[8] Adam Austin, Angela Tincani, Shaye Kivity-“Transverse myelitis activation Post-H1N1 immunization: a case of adjuvant induction?”, Israel Medical Association Journal,vol.17, febr.2015

[9] Grose C, Spigland I.-“Guillain-Barré syndrome following administration of live measles vaccine”- American Journal of Medicine, 1976 Mar;60(3):441-3

[10] Young HA, Geier DA, Geier MR. -“Thimerosal exposure in infants and neurodevelopmental disorders” – Journal of Neurological Sciences, jurnalul oficial al World Federation of Neurology, afiliat OMS, 2008

[11] Avinoam Shuper – “Suspected measles-mumps-rubella vaccine-related encephalitis”- Scandinavian Journal of Infectious Diseases, sept.2010

[12]   Harris Coulter, Ph.D.- “Childhood Vaccinations and Juvenile-Onset (Type-1) Diabetes , 2005

[13]  Prospectul oficial al vaccinului DTP produs de Tripedia, la pagina 11, la sectiunea Reactii adverse: http://www.fda.gov/downloads/BiologicsBloodVaccines/Vaccines/ApprovedProducts/UCM101580.pdf

 

[14]  e. g. prospectul vaccinului Priorix produs de GSK, sectiunea despre reactii adverse:  http://gsk.ro/Produsele-noastre/Vaccinuri/232/Priorix.aspx

 

[15]   Vaccine Court Awards Millions to Two Children With Autism: http://www.huffingtonpost.com/david-kirby/post2468343_b_2468343.html

 

[16]   http://www.financiarul.ro/2013/02/01/copii-care-au-dezvoltat-autism-in-urma-vaccinarilor-de-rutina/

[17] EurActiv France

[18] http://www.gandul.info/international/polonia-refuza-sa-achizitioneze-vaccinuri-impotriva-ah1n1-5090390

[19] http://www.euractiv.com/sections/health-consumers/distrust-vaccinations-rise-across-eu-313296

[20] http://www.click.ro/news/lume/doi-bebelusi-au-murit-dupa-vaccinarea-impotriva-rotavirusului

[21] http://www.sundayguardianlive.com/news/7314-237-deaths-pentavalent-vaccine-and-still-counting

[22] http://www.stiripesurse.ro/raport-ocant-al-guvernului-vaccinurile-posibila-cauza-a-imbolnavirii-copiilor-din-arge_1135611.html http://www.stiripesurse.ro/raport-ocant-al-guvernului-vaccinurile-posibila-cauza-a-imbolnavirii-copiilor-din-arge_1135611.html

[23] Tetyana Obukhanych, Ph.D.in Imunologie  – Herd Immunity: Myth or Reality? Can Mass Vaccination Achieve It? : http://vaccinechoicecanada.com/about-vaccines/general-issues/herd-immunity/herd-immunity-can-mass-vaccination-achieve-it/

[24] Dr. Russell Blaylock, Ph.D. – The Deadly Impossibility Of Herd Immunity Through Vaccination : http://www.vaccinationcouncil.org/2012/02/18/the-deadly-impossibility-of-herd-immunity-through-vaccination-by-dr-russell-blaylock

[25] Catherine Diodati –  Vaccination-Utilitarianism &Herd Immunity, din  Immunization: History, Ethics, Law and Health : http://vaccinechoicecanada.com/specific-vaccines/measles-mumps-rubella-vaccine/rubella-vaccination-utilitarianism-herd-immunity/

[26] http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_drepturilor_pacientului.php

Tagged with: , , ,
Posted in Anuar, General

Memoriu către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Ştiințifice privind acțiunile de propaganda LGBT desfășurate în școli sub pretextul condamnării strângerii de semnături privind susținerea căsătoriilor între femei și bărbați

„Strângerea de semnături pentru referendumul naţional nu este o iniţiativă a Bisericii Ortodoxe, ci a societăţii civile. Aşadar, demersul nu poate fi catalogat drept propagandă politică sau religioasă, fiind o iniţiativă civică, la care elevii pot fi cooptaţi, chiar prin intermediul orelor de cultură civică!”

„Strângerea de semnături pentru referendumul naţional nu este o iniţiativă a Bisericii Ortodoxe, ci a societăţii civile. Aşadar, demersul nu poate fi catalogat drept propagandă politică sau religioasă, fiind o iniţiativă civică, la care elevii pot fi cooptaţi, chiar prin intermediul orelor de cultură civică!”

  

DOMNULUI MINISTRU ADRIAN CURAJ

 Domnule Ministru,

Pe adresa unităţilor de învăţământ din România a sosit, în cursul lunii ianuarie, o adresă emisă de Ministerul Educaţiei, referitoare la campania de strângere de semnături în şcoli, privind susţinerea căsătoriei între femei şi bărbaţi.

Ajuns şi în liceele din judeţul Neamţ, documentul – care poartă antetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, precum şi semnătura inspectorului şcolar general – porneşte de la premisa că mai mulţi elevi şi profesori din judeţele Botoşani, Neamţ, Bacău şi Timiş ar fi reclamat, sub protecţia anonimatului, că în şcolile în care predau sau învaţă se strâng semnături pentru susţinerea iniţiativei de schimbare a Constituţiei privind căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. „Astfel – se arată în text – un elev din Piatra-Neamţ a povestit că directorul i-a îndemnat pe copii să semneze iniţiativa, în timp ce, pe Facebook, mai mulţi profesori au recunoscut că în şcolile lor s-au strâns semnături.”

După cum se arată în ziarul „România Liberă” din data de 18 ianuarie 2016, Mirabela Amarandei, purtător de cuvânt al Ministerului Educaţiei, a subliniat faptul că „inspectoratele nu ştiau despre aceste situaţii”, în timp ce Preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Horia Oniţa, a precizat „că CNE nu a primit, până în prezent, nici o sesizare privind campanii de strângere de semnături în favoarea modificării articolului 48 din Constituţie”. Totodată, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat, pentru „România liberă”, că „Biserica Ortodoxă nu este implicată în această strângere de semnături şi că nu cunoaşte nici un astfel de caz”, atrăgând atenţia că „nu crede că poate fi vorba de presiuni şi că fiecare este liber să semneze o astfel de petiţie, dar nu înainte de a se informa cu privire la conţinutul petiţiei.”[1]  

Aşadar, pornind de la un simplu zvon, neconfirmat până în prezent la nivelul niciunei instituţii din România, Consiliul Judeţean al Elevilor Neamţ decide să se alăture celor 19 ONG-uri care „atrag atenţia că iniţiativa încalcă Legea Educaţiei Naţionale, privind garantarea şi respectarea independenţei elevilor în ceea ce priveşte ideologiile, dogmele religioase şi doctrinele politice la care aderă şi interzicerea desfăşurării de activităţi de natură politică în cadrul instituţiilor şcolare din România.”

Articolul citat din Legea Educaţiei Naţionale, se referă la independenţa învăţământului faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice şi doreşte să transpună în practică principiul asumat de statul român de neutralitate faţă de toate cultele existente în stat. Acest lucru nu înseamnă o laicitate radicală a statului, după cum reiese şi din Hotărârea 669 a Curţii Constituţionale a României, privitoare la ora de religie, în care se recomandă ca şcoala „să fie deschisă faţă de valorile şi ideile religioase”, în contextul în care petentul cerea chiar o excludere a religiei cu totul din şcoală.

După cum ne indică alte articole din Legea Educaţiei, independenţa şcolii faţă de ideologii religioase trebuie înţeleasă ca o interzicere a acţiunilor de prozelitism religios. Biserica şi celelalte culte care organizează ore de religie în şcoală nu fac prozelitism, deoarece se adresează propriilor credincioşi, ci transpun în practică o obligaţiei a statului, asumată în art. 37 din Constituţie de a asigura învăţământ religios.

La rândul său, iniţiativa cetăţenească de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei este un exerciţiu de implicare civică, perfect conform cu art. 4, litera f) a Legii Educaţiei, care spune: „[educaţia şi formarea personală a tinerilor are ca finalitate principală formarea competenţelor…] cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice”, dar şi cu scopurile proclamate ale Consiliului Naţional al Elevilor: „Consiliul îşi propune introducerea elevilor în viaţa civică, iar fiecare proces important al democraţiei este regăsit în formarea consiliului[2]. Ea nu poate fi considerată o acţiune prozelitistă, deoarece nu este iniţiată de Biserică, ci de către societatea civilă.

În schimb, Consiliul Naţional al Elevilor se face vinovat faţă de această prevedere a Legii Educaţiei Naţionale, întrucât se face promotorul în şcoli al unor acţiuni de propagandă feministă[3] şi LBGT, ambele ideologii politice. Pe site-ul organizaţiei putem citi că egalitatea de gen este pusă în discuţia elevilor prin vizionarea unui film despre realităţile din Turcia[4]. Aducând aminte de vizionările de filme din epoca stalinistă, în care ideologii vremii expuneau marile realizări ale vecinului de la răsărit, avem de a face cu un tip de activitate similară, în care însă ideologii vecinului de la sud îşi deplâng starea de oprimare, iar ideologii noştri îi învaţă pe tineri cât de nefericită este viaţa într-o societate cu valori tradiţionale şi cum astfel de societate trebuie distrusă, pentru ca noile valori ideologice să creeze omul nou.

În condiţiile în care în România egalitatea dintre sexe este reglementată şi respectată de legislaţia românească, Consiliul Naţional al Elevilor discută problema egalităţii de gen, o ideologie care pare doar a fi echivalentul egalităţii dintre sexe, în realitate incluzând toată propaganda teoriilor de gen şi a politicilor LGBT. Strategia CNE vorbeşte, la capitolul Cultură, educaţie şi programe şcolare despre înţelegerea, acceptarea şi respectarea individualităţii şi diversităţii elevilor, din perspective etnice, religioase, culturale şi de gen[5], nevorbind nicăieri despre imperativul promovării egalităţii de gen. Oare cum este respectată, înţeleasă şi acceptată individualitatea din perspectivă religioasă, când împotriva religiei este atâta ură şi discriminare? Regulamentul de funcţionare al CNE nu prevede nicăieri că acest consiliu se va face instrumentul propagandei ideologice al unor curente politice, ci că va acţiona doar în interiorul cadrului care reglementează drepturile elevului în şcoală[6].

Din relatarea site-ului respectiv, rezultă că această vizionare a reprezentat de fapt o lecţie de îndoctrinare ideologică, prezentând elevilor în mod depreciativ o cultură străină, prin prisma ideologiei feministe, neţinând seama de specificul acelui popor, de legislaţia sa, de contextul respectiv. Cine dă dreptul şcolii să catalogheze obiceiuri şi tradiţii ale unor popoare drept „stereotipuri sociale de gen”, creând elevilor de fapt nişte stereotipuri antisociale şi anticulturale şi o interpretare a realităţilor sociale printr-o prismă propagandistică? Cine dă dreptul CNE să expună elevii minori la asemenea activităţi fără acordul părinţilor acestora? Cine a dat dreptul organizatorilor minori să facă astfel de propagandă fără acordul propriilor părinţi? Cine dă dreptul şcolii să educe şi să pregătească o pepinieră din care se vor recruta viitorii duşmani ai valorilor naţionale, religioase, tradiţionale ale poporului nostru şi, după cum se vede, şi ale altor popoare?

Acelaşi Consiliu se erijează în portavocea tuturor elevilor nemţeni şi, implicit, a părinţilor acestora, opinând, nici mai mult nici mai puţin, că „argumentele aduse în faţa elevilor duc spre îndoctrinare religioasă şi facilitează impunerea în spaţiul şcolar al punctului de vedere dogmatic al Bisericii Ortodoxe Române şi al organizaţiilor afiliate asupra orientării sexuale, homosexualităţii şi familiei”. Pentru informarea membrilor acestui consiliu, „punctul de vedere dogmatic…” despre care vorbesc în comunicat reprezintă de fapt viziunea statului român despre căsătorie şi este consemnată în Noul Cod Civil, la art. 258, alin (4), care defineşte clar expresia „soţi”: „În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie”. La articolul următor, art. 259, NCC spune: „Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie”. Prin aceste prevederi, Codul Civil explicitează şi pune în aplicare norma constituţională prevăzută de articolul 48, alin. 1, din Constituţie, care se referă la căsătoria dintre soţi. Aceste prevederi ale Codului Civil nu au fost contestate în instanţă până acum de nimeni, deoarece orice avocat le-ar spune posibililor contestatari că nu au nicio şansă de câştig, întrucât statul român consideră că soţii nu pot fi decât bărbatul şi femeia, lucru care nu se poate schimba, întrucât legislaţia europeană lasă la latitudinea statelor membre definirea căsătoriei, neimpunând concepţia de căsătorie homosexuală niciunuia dintre ele. Iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei nu face decât să întărească această definiţie, care corespunde şi definiţiei doctrinei juridice despre familie, şi să se asigure că propaganda asemănătoare celei pe care   v-o aducem la cunoştinţă nu va reuşi să determine statul să ia decizii contrare doctrinei sale şi dorinţei cetăţenilor săi.

În calitatea sa de for consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Consiliul Naţional al Elevilor are rolul de a reprezenta elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi privat din România. În consecinţă, ca părinţi şi membri ai unor ONG-uri reprezentative pe plan local şi naţional, vă rugăm să ne răspundeţi la următoarele întrebări:

    1. Care autoritate îşi asumă răspunderea pentru emiterea acestei adrese, care – cel puţin în cazul celei trimise în judeţul Neamţ – poartă semnătura unor elevi minori (Anamaria Holotă şi Georgiana Mihăilă). Părinţii acestor eleve au fost informaţi cu privire la emiterea adresei, solicitându-li-se acordul scris, aşa cum prevede legea?
    2. În text se arată că: „în şcoala românească nu există o dezbatere reală asupra a ceea ce înseamnă familia, orientarea sexuală şi homofobia, context în care această strângere de semnături, în sine ilegală, a degenerat un discurs instigator la ură şi hărţuire.” Pe ce se bazează aceste afirmaţii? Cine are interesul de a promova o nouă definiţie a familiei, care – aşa cum arată votul exprimat până acum de peste 1 milion de români, în cadrul referendumului privind modificarea Constituţiei – se doreşte a fi alcătuită, în continuare, din bărbat, femeie şi copii? Cum s-ar putea face „o dezbatere reală” de vreme ce argumentele aduse în favoarea campaniei de strângere de semnături au fost catalogate ca ilegale? Sau dezbatere reală înseamnă ascultarea exclusiv a punctului de vedere LGBT? Cu ce drept legal?
    3. Care este ilegalitatea pe care o sesizează CNE în ce priveşte campania de strângere de semnături, de vreme ce ea este o iniţiativă cetăţenească fără niciun caracter politic sau religios, fiind iniţiată de cetăţeni, nu de către Biserică sau de vreun partid politic? De când exercitarea unui drept constituţional este ilegal? În plus, această campanie se adresează numai tinerilor majori, care au dreptul să îşi exercite dreptul de iniţiativă, neîncălcând cu nimic dreptul părinţilor minorilor de a fi informaţi în privinţa aceasta.
    4. Cu ce acoperire legală s-a emis în unităţile şcolare un document care nu se supune reglementărilor legale privind emiterea actelor oficiale, neavând nici număr de înregistrare, nici ştampilă şi nici sediu, semnatarii fiind în acelaşi timp şi… emitenţi (aşa cum se poate vedea din documentul anexat)?!
    5. Constituţia României este Legea care reglementează toate sferele vieţii (social-politică, moral religioasă ori de altă natură), vizând pe toţi cetăţenii, fără a discrimina pe niciunul. Constituţia conferă şi drepturi, dar şi datorii, în acelaşi timp. Astfel, potrivit art. 29 din Constituţie, „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.” Nu consideraţi că demersul Consiliului Judeţean al Elevilor încalcă dreptul constituţional al părinţilor de a asigura educaţia copiilor minori, potrivit propriilor principii, cu atât mai mult cu cât aceştia nu au fost informaţi în legătură cu acest demers? Nu consideraţi că prin acest act se promovează interesele şi drepturile unei minorităţi, ignorându-le pe cele ale majorităţii zdrobitoare? Cu ce drept se face CNE purtătorul de cuvânt al propagandei LGBT?
  • Dacă strângerea de semnături privind modificarea Constituţiei este interpretată drept o activitate de natură „politică” sau cu tendinţe „dogmatiste”, cum se justifică acţiunile de propagandă homosexuală desfăşurate în şcolile din România, fără acordul şi informarea părinţilor, aşa cum sunt cele semnalate la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Bucureşti (unde există o platformă LGBT şi se organizează marşuri gay pe holurile liceului[7]) sau în alte licee din ţară unde s-au desfăşurat „cursuri” de educaţie (homo)sexuală, în cadrul programului „Sexul vs. Barza”[8]? Cum se explică participarea în masă a elevilor la aceste programe? Cui revine responsabilitatea acestor decizii? În câte situaţii au fost respectate reglementările în vigoare? Câţi părinţi au fost informaţi despre conţinutul programelor la care au participat copiii lor şi câţi şi-au dat acordul scris? Câţi români consideraţi că pot tolera perversitatea şi încuraja educaţia homosexuală? Prin prezenţa masivă a elevilor din România la programele de iniţiere în homosexualitate, prin prezentarea nefirescului drept firesc şi a perversităţii drept normalitate, Ministerul Educaţiei şi toate unităţile subordonate încalcă, în mod flagrant, Legea Educaţiei Naţionale care prevede, la Art. 7, că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”
  1. Ce măsuri s-au luat la nivelul Ministerului Educaţiei, Inspectoratelor Şcolare Judeţene şi unităţilor de învăţământ, în urma zecilor de memorii trimise în ultimii ani de către ONG-urile din România în legătură cu activităţile de genul celor enumerate mai sus, la care se adaugă multe altele (amintim aici doar celebrarea anuală a macabrei sărbători occidentale a Halloween-ului), activităţi finanţate de organizaţii mondiale de profil, având drept scop pervertirea copiilor, încă de la cele mai fragede vârste?
  2. Propaganda homosexuală, asaltul pornografiei prin intermediul tuturor canalelor media, inclusiv prin telefoanele mobile, nu deranjează instituţiile semnatare şi Consiliile Judeţene ale Elevilor, Inspectoratele Şcolare, Comitetele de părinţi şi alţi factori care răspund de moralitatea şi educaţia elevilor?

În final, vă amintim faptul că strângerea de semnături pentru referendumul naţional nu este o iniţiativă a Bisericii Ortodoxe, ci a societăţii civile, prin intermediul Coaliţiei pentru Familie. Aşadar, demersul nu poate fi catalogat drept propagandă politică sau religioasă, fiind o iniţiativă civică, la care elevii pot fi cooptaţi, chiar prin intermediul orelor de cultură civică.

Prin adresa trimisă unităţilor şcolare, Consiliul Şcolar al Elevilor se alătură, în fapt, organizaţiilor care susţin propaganda LGBT, opunându-se dreptului cetăţenilor majori din şcoli de a participa la un referendum pe o temă constituţională. Considerăm că textul prin care Ministerul Educaţiei, precum şi instituţiile subordonate (Inspectoratele Şcolare şi Consiliile Judeţene ale Elevilor) „avertizează” directorii, profesorii şi elevii că nu au voie să se implice în demersul constituţional este defăimător la adresa majorităţii românilor, care se declară împotriva căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, bazându-se pe informaţii false şi tendenţioase şi sfidând bunul-simţ şi morala creştină a poporului român.

În consecinţă, în numele părinţilor pe care îi reprezentăm, ne rezervăm dreptul de a acţiona în instanţă instituţiile pe care le reprezentaţi, în cazul în care nu veţi reveni cu o dezminţire publică asupra adresei înaintată şcolilor din România.

Notă: Anexăm, la prezenta, o copie a adresei emise de ISJ Neamţ unităţilor de învăţământ din judeţ.

 

Semnatari:

  • Asociaţia Valea Muntelui Bicaz

  • Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

  • Asociaţia Pro-Vita Sibiu

  • Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga

  • Asociaţia Prietenii Sf. Efrem cel Nou din Sf. Gheorghe, judeţul Covasna

  • Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni Constanţa

  • Asociaţia Filantropică Medical Creştină “Christiana”, filiala Cluj

  • Asociaţia Bucovina Profundă Suceava

  • Asociaţia ProVita Bucovina Suceava

  • Asociaţia Pentru Libertatea Românilor

  • Asociaţia Pro-Vita Craiova

  • Fundaţia Pro Filiis Piteşti

  • Asociaţia Pro-Vita Sf. Brâncoveanu Piteşti

  • Asociaţia Pro-Vita Galaţi

 

[1] http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/campanie-de-strangere-de-semnaturi-in-scoli–pentru-sustinerea-casatoriei-intre-femei-si-barbati–404593

[2] http://consiliulelevilor.org/resurse/Strategia-si-calendarul-alegerilor-Consiliul-National-al-Elevilor-ghidul-CNE.pdf.

[3] http://ongen.ro/.

[4] http://wedu.ro/stiri/65020814/egalitatea-de-gen-in-discutie-pentru-liceeni-prin-filmul-mustang.

[5] http://consiliulelevilor.org/resurse/Strategia-si-calendarul-alegerilor-Consiliul-National-al-Elevilor-ghidul-CNE.pdf.

[6]http://isjiasi.ro/documente/specialitati/educativ/CNE/REG.CONSILIUL%20ELEVILOR%20OFICIAL.pdf.

[7] http://www.culturavietii.ro/2013/03/18/apel-la-boicot-colegiul-bilingv-george-cosbuc-bucuresti-propaganda-homosexuala-scoala-romania/

[8]http://www.culturavietii.ro/2013/05/10/educatie-sexuala-sexualizare-pervertire-copiilor-sexul-vs-barza-castitate/

Tagged with: , , ,
Posted in General

Propuneri pentru revizuirea Constituției României

Un grup de câteva zeci de organizații non-guvernamentale creștine, printre care și Federația Organizațiilor Ortodoxe PRO VITA din România, a remis Comisiei parlamentare care elaborează proiectul legislativ pentru revizuirea Constituției României un set de propuneri și opinii privitoare la acest proces de modificare a legii fundamentale.

Documentul a fost elaborat în urma unor consultări extinse între organizații civice creștine importante și cuprinde propuneri de întărire a unor prevederi constituționale relevante pentru respectarea familiei și a moștenirii creștine a poporului român, dar și pentru participarea cetățenească la viața politică.

„Conștienți de însemnătatea revizuirii Constituției, organizațiile semnatare ale acestui document, ca parte a societății civile, vă roagă să luați în considerare propunerile de amendare, cu scopul adecvării legii fundamentale la tradiția și moștenirea poporului român, dar și pentru adaptarea acesteia la realitățile și împrejurările de astăzi”, se arată în scrisoarea transmisă membrilor Comisiei.

În primul rând, se solicită modificarea articolului 48 în sensul definirii exprese a căsătoriei ca fiind „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie”. Amendamentul propus urmărește recunoașterea rolului primordial al familiei întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie, în conformitate cu tradiția românească și după standardele universal recunoscute, ca instituție esențială pentru societate și civilizație. „Considerăm că se impune această mențiune mai ales având în vedere evoluția societății românești din ultimii ani, creșterea ratei divorțului, reducerea natalității, înmulțirea familiilor destrămate, monoparentale sau sărace, toate acestea afectând copiii într-un mod ce pune în pericol viitorul României.”

Tot la articolul 48 se dorește întărirea dreptului părinților de a asigura creșterea, educarea și instruirea propriilor copii. Propunerea este motivată prin aceea că exercitarea drepturilor parentale și limitarea intervenției statului în familie, consideră semnatarii, au un efect benefic și rezultă în dezvoltarea unor generații viitoare sănătoase.

Recunoașterea prin Constituție a tradiției creștine este foarte importantă. În sensul acesta, organizațiile semnatare au propus introducerea la art. 4 a mențiunii că „baza valorilor poporului român se regăsește în tradiția creştină, pe care statul are datoria de a o proteja.” Rolul acestui amendament este acela de a recunoaşte, prin legea fundamentală a ţării, o realitate evidentă, fără a afecta în niciun fel laicitatea statului.

Un alt capitol important este acela al participării cetățenilor la viață politică, pe care semnatarii propunerilor o consideră mult prea dificilă pentru un stat democratic.

Astfel, se propune reducerea numărului necesar de semnături pentru inițiativa legislativă cetățenească la 55.000 (de la 100.000) și a celui pentru revizuirea Constituției din inițiativa cetățenilor, la 250.000 (de la 500.000). Actualele cerințe, apreciază organizațiile non-guvernamentale creștine, fac aproape imposibil de transpus în practică inițiativa legislativă cetățenească și se situează mult peste procentul impus pentru acțiunile similare la nivelul Uniunii Europene. Mai remarcăm că nu există egalitate de șanse între un grup de cetățeni și un deputat sau senator care poate propune o inițiativă legislativă singur, deși numărul de voturi cu care a fost ales cel din urmă în Parlament poate fi cu mult mai mic decât necesarul de semnături pentru o inițiativă cetățenească.

În același scop, se solicită ca propunerea de revizuire a Constituției pe calea inițiativei cetățenești să nu mai necesite adoptarea de către Parlament, ca o modalitate de a asigura, în mod nemijlocit, suveranitatea populară pentru decizii importante.

Puteți citi documentul integral aici.

Printre semnatarii scrisorii se numără Federația Organizațiilor Ortodoxe PRO VITA din România, Alianța Familiilor din România, Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni, Caritas etc.

La formularea amendamentelor s-a ținut cont de angajamentele internaţionale ale României, iar propunerile au fost prezentate și în timpul dezbaterilor preliminare din Forumul Constituțional.

Tagged with:
Posted in General

Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică

Dr. Christa Todea-Gross – Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică
Editura Christiana, București 2012, 420 pag.
Cu o prefață de prof. univ. dr. Pavel Chirilă

Vă aflați în fața unei cărți care aduce în literatura medicală românească cea mai mare provocare din ultima jumătate de secol.

Vaccinurile sunt bune sau rele?
Au făcut mai mult bine sau mai mult rău?
Au rezolvat într-adevăr marile epidemii sau este un mit lipsit de orice rigoare științifică?
Fabricile care le produc și guvernele care le promovează sunt sincer îngrijorate de bolile popoarelor infectate cu miliardele de doze, sau există un interes economic în promovarea lor?

Cartea autoarei dr. Christa Todea Gross încearcă să răspundă la aceste întrebări pentru toți – părinți, medici și studenți – cei care o citiți.

Literatura medicală și jurnalistica au dovedit în ultimii ani că industria de medicamente este una din cele mai profitabile afaceri din lume. Orice conștiință profesională trebuie să se întrebe dacă un tratament este sau nu prescris abuziv, numai pentru a se obține un profit, și dacă nu cumva reacțiile adverse depășesc beneficiile.

Idei contestatare asupra teoriei vaccinaliste au fost încă de la începutul folosirii vaccinurilor. Pe măsură ce au trecut anii, cercetătorii au acumulat date statistice și istorice importante, care îi ajută acum să judece și să precizeze mai bine fenomenul. Date importante despre inutilitatea vaccinurilor, reacțiile adverse și patologia pediatrică nou creată (boli noi induse) de vaccinuri veți găsi între copertele acestei cărți (ADHD, autism, leucemii, forme rare de cancer etc.)

Dr. Christa Todea Gross este un model de medic care își iubește profesia și bolnavii. Desigur că își asumă la rândul său riscul de a fi contastată de cei care nu respectă axioma profesiei noastre: primum non nocere.

SUMAR
Cap. 1 – Sistemul imun sănătos și dezechilibrul provocat de vaccinuri
Cap. 2 – Cum au dispărut epidemiile în lume. Apariția primelor vaccinuri: prevenție sau experiment?
Cap. 3 – Reacții adverse, boli și complicații postvaccinale
Cap. 4 – Vaccinuri vechi și noi. Bolile pe care nu le previn
Cap. 5 – Ce soluții avem?
Anexă – Cum se poate refuza vaccinarea copiilor

Cartea este disponibilă pentru cumpărare în librăriile Sophia (și poate fi procurată şi prin poştă de la Supergraph S.R.L, Str. Ion Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216; tel. 021/3206119, fax 021/3191084, e-mail editura@sophia.ro).

Tagged with: , , , , ,
Posted in General

Anuarul Federației Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România – ediția 2011

Anuarul este publicația periodică editată de Federația Pro-vita, cu contribuția organizațiilor componente. Puteți descărca gratuit ediția 2011 a Anuarului aici.

C u p r i n s

  • Cuvinte pastorale pentru viaţă (Extrase din Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul anului omagial al sfântului botez și al sfintei cununii în Patriarhia Română)
  • Adresă către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
  • Raport. Adunarea Generală a Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România – Mănăstirea Neamţ, 28-30 iulie 2011
  • Pr. prof. dr. Vasile Mihoc: Căsătoria şi familia în învăţătura creştină. Copiii, dar al lui Dumnezeu
  • Protos. Serafim Bădilă: Taina Căsătoriei
  • Pr. prof. dr. Ilie Moldovan: Aplicarea pastorală a sfintelor canoane în viaţa familiei creştine de azi
  • Dr. Christa Todea-Gross: Avortul hormonal
  • Comunicat de presă: Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti?
  • Dr. Christa Todea-Gross: Naştere prematură la Giuleşti, nu avort!
  • Dr. Christa Todea-Gross: Avortul nu are binecuvântare
  • Scrisoare deschisă adresată Ministrului Sănătăţii, dl. Cseke Attila, privind Programul de fertilizare in vitro şi embriotransfer
  • Asociația Pro Vita Filiala București: Observaţii şi propuneri la proiectul de ordin al Ministrului Sănătăţii privind criteriile de înregistrare şi declarare a nou-născutului
  • Punct de vedere privind Proiectul de ordin al Ministrului Sănătăţii privind aprobarea carnetului de vaccinări
  • Irina Nastasiu: Educaţia sexuală – o provocare fără precedent în istoria învăţământului românesc
  • Prezentarea proiectului ,,Dreptul la viaţă”, ASCOR Iaşi
  • Carta Federatiei Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România
Posted in Anuar

Anuarul Federației Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România – ediția 2010

Anuarul este publicația periodică editată de Federația Pro-vita, cu contribuția organizațiilor componente. Puteți descărca gratuit ediția 2010 a Anuarului aici.

„Dată fiind importanţa luptei pentru viaţă, dat fiind faptul că această luptă ţine de esenţa însăși a misiunii Bisericii, avem mereu simţământul acut al puţinătăţii a ceea ce se face la noi întru apărarea vieţii. În condiţiile înmulţirii fărădelegilor împotriva vieţii, când victimele – prunci uciși înainte de a se naște – se numără, numai în ţara noastră, cu milioanele, la care se adaugă marea mulţime de victime „colaterale”, în primul rând mamele și taţii acestor prunci, deveniţi ucigași ai propriilor odrasle, dar și atâţia alţii împreună cu ei –, când cultura morţii tinde să-și impună în conștiinţe, încă de la vârsta fragedei copilării, zăbranicu-i de întuneric, ne-am aștepta ca glasul Bisericii să răsune nu numai adânc dureros, ci și cum nu se poate mai stăruitor și mai puternic, proclamând cu tărie și fără abatere acel simplu și clar „Să nu ucizi!” al poruncii dumnezeiești.

Este adevărat că această proclamare o fac mulţi slujitori cucernici în biserici, prin predică și cateheză, în taina Sfintei Mărturisiri, sau în convorbirile cu credincioșii; o fac mulţi dintre profesorii de religie în școli; o fac, desigur, și destui credincioși ai Bisericii noastre, în variate moduri. Rezultatele sunt însă destul de precare. Cultura morţii este tot mai îndrăzneaţă și tinde a-și impune drept „corecte” și general acceptabile de către societate setul ei de antivalori. Situaţia prezentă impune o grabnică, hotărâtă și activă angajare pentru viaţă, în primul rând din partea factorilor responsabili ai Bisericii noastre Ortodoxe, dar și din partea tuturor credincioșilor ei. Orice lipsă la apel în această privinţă este vinovată. Nu putem pretinde că-L ascultăm, că-L iubim și că-L slujim pe Hristos, Domnul vieţii, atâta vreme cât cochetăm cu această demonică și nenorocită cultură a morţii, fie chiar și prin încetineala și insuficienţa rostirii noastre împotriva ei.

O mână de oameni din România continuă să creadă că lupta aceasta, dusă într-un mod cât de cât organizat, va avea roadele scontate, pentru reînflorirea în ţara și în Biserica noastră, a vieţii, în plenitudinea puterilor și manifestărilor ei, voite pentru noi de Însuși Dătătorul vieţii. Iată acum, înmănuncheate în acest almanah, câteva din gândurile, preocupările și visurile lor. Să fie și aceste puţine roade, prin harul și binecuvântarea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, glasuri de chemare și trepte spre o adevărată slujire a vieţii!”

(Extras din „Cuvânt înainte” semnat de preot prof. dr. Vasile Mihoc, Președintele Federației)

Tagged with:
Posted in Anuar

Îndrumarul medical şi creştin al Federaţiei Pro-vita

Dr. med. Christa Todea-Gross, Preot prof. dr. Ilie Moldovan – “Îndrumarul medical şi creştin despre viaţă al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România”

Editura Renaşterea, Cluj-Napoca 2008, 445 p., ISBN 978-973-1714-45-5

indrumarul medical si crestin despre viata al federatiei provita

Cartea este disponibilă pentru descărcare gratuit! Pentru amănunte vezi mai jos.

Încercând să răspundă chemării stringente de reînnoire a neamului românesc, Federaţia Provita îşi propune să contribuie, alături de toţi cei pe care conştiinţa îi angajează în lupta pentru viaţă, la sprijinirea întoarcerii către Izvorul Vieţii a celor care L-au abandonat. O premiză indispensabilă – deloc un panaceu – o constituie buna informare, cu atât mai mult cu cât întreaga ideologie a „drepturilor sexuale şi reproductive” utilizează din plin manipularea de limbaj („produsul de concepţie”, în loc de embrion sau făt; „întreruperea sarcinii” în loc de omorârea fătului, şi multe altele) şi tendenţiozitatea în prezentarea datelor ştiinţifice.

Paginile următoare se adresează în primul rând acelora (preoţi, profesori de religie, credincioşi angajaţi în lucrarea pastorală şi misionară a Bisericii) care caută un ghid teologic şi medical în vederea realizării unor programe de cateheză şi asistenţă pastorală a familiilor în criză, sau pentru pregătirea tinerilor pentru căsătorie. În plus, ele pot fi utile oricui este interesat de o viziune creştin-ortodoxă asupra vieţii.

Nu au fost abordate aici decât o parte dintre temele pe care le presupune problematica vieţii. Venirea în existenţă a fiinţei umane (antropologia prenatală) este prezentată pe larg; întemeierea familiei prin căsătorie şi destinul ei este implicită; fiinţarea umană în extensia sa cantitativă (antropologia demografică) nu este abordată. Selecţia temelor a impus şi modul de abordare, preponderent teologic şi medical.

Ca orice demers de înţelegere a realităţii, lucrarea se referă la „fapte” (date medicale, experienţe umane) şi „valori” (sensuri teologice şi opţiuni morale): valorile dau semnificaţie faptelor, iar faptele testează valorile. O contribuţie remarcabilă, practic unică în literatura de limbă română, o reprezintă prezentarea comparată a problemelor medicale, atât din perspectiva concepţiei medicale secularizate, dominate de imperativul satisfacerii unei cereri de sănătate degrevate de implicaţii morale, cât şi din perspectiva unei concepţii medicale creştine, preocupate de integritatea somatică, psihică şi spirituală a oamenilor, în interdependenţa acestor dimensiuni. Ca ultim bastion al ideologiei iluministe a adevărului ştiinţific „neutru” valoric, lumea medicală secularizată este – dureroasă ironie – încă puţin dispusă să ia în considerare experienţele umane nefericite care îi subminează paradigma.

Dorim ca lucrarea de faţă, primul rod editorial al eforturilor Federaţiei Organizaţiilor Pro-Vita Ortodoxe din România, să constituie un instrument de orientare a celor care caută renaşterea „în Hristos şi în Biserică” a vieţii familiale şi a vocaţiei parentale.

CUPRINS
  • În loc de prefaţă
  • Introducere
  • Partea I – Concepţiile medicale moderne şi concepţiile medical–creştine privitoare la procreaţie
  • Cuvânt înainte
  • Capitolul I. Când începe viaţa? La fecundaţie sau la implantarea în uter a embrionului?
  • Capitolul II. Dezvoltarea embrionară şi fetală. Statutul embrionului
  • Capitolul III. Ciclul menstrual şi dereglările lui datorate contraceptivelor hormonale
  • Capitolul IV. Hormonii sexuali feminini naturali (estrogen şi progesteron) şi artificiali (pilula contraceptivă): sinteză şi mecanism de acţiune
  • Capitolul V. Metodele contraceptive şi abortive. Efectele secundare despre care nu se vorbeşte
  • Capitolul VI. Avortul sau pruncuciderea şi urmările lui
  • Capitolul VII. Sarcina cu risc crescut. Screening-ul şi diagnosticul prenatal. Avortul terapeutic
  • Capitolul VIII. Fertilizarea „in vitro”(FIV) şi diagnosticul genetic de preimplantare. Selectarea embrionilor sănătoşi şi „eliminarea” celor bolnavi
  • Capitolul IX. Homosexualitatea (inversiune sexuală / sodomie / perversiune sexuală)
  • Capitolul X. Bolile cu transmitere sexuală (BTS) şi Bolile proprii homosexualilor
  • Bibliografie
  • Partea a II-a – Darul sfânt al vieţii şi combaterea păcatelor împotriva acestuia. Aspecte ale naşterii de prunci în lumina moralei creştine ortodoxe
  • Anexă

Tirajul volumului este epuizat. Prin bunăvoinţa autorilor, cartea este disponibilă online, pentru documentare şi uz personal. Atenţie: Autorii păstrează toate drepturile asupra lucrării. Reproducerea neautorizată, multiplicarea sau vânzarea lucrării sunt strict interzise.

Descărcaţi cartea de aici [pdf]

Posted in General